Cuts Both Ways

Avea in jur de 1.90, constitutie masiva, un munte de om cu barba carunta si deasa; parul naclait si privirea pierduta, amestec de umilinta, tristete, resemnare si dezgust. M-a vazut prin ceata groasa din bodega imbacsita de fum, la bar, cu o bere in fata pe care ma chinuiam sa o termin de doua ore.

Niciunul dintre noi nu ajunsese acasa in noaptea aceea; amandoi cu privirile bolnave de dor, ne-am apropiat, ca doua suflete ingemanate, fara o vorba. Ne-am vorbit putin, ne-am citit privirile, ne-am ascultat tacerile; intelegeam fiecare gand nerostit, stiam tot. Aveam o sensibilitate aparte, doua rani deschise, identice, care se cunosteau perfect...ne desparteau mai bine de 20 de ani.

Amandoi cu iluziile spulberate si bucati lipsa din suflet; parasiti fara sa stim de ce, promitandu-ne ca data viitoare o sa fie altfel...ca nu o sa mai credem in povesti nemuritoare; ca nu o sa mai risipim urmele de indoiala scuturand puternic din cap; ca nu o sa ne mai permitem naivitatea de a spera ca maine va fi altfel; ca o sa fim mai vigilenti cand banuiala se insinueaza, pentru ca, nu-i asa...instinctul nu te inseala cand e vorba de treburile inimii; ca n-o sa ne mai amagim crezand ca doar glumeste cand spune ca nu simte la fel...

Ne-am despartit spre dimineata, el plangand navalnic, fara speranta, ca un copil parasit de parinti la marginea unui drum, eu tinandu-mi curajul si pasind usor, simtindu-ma neinsufletit si crispat, ca un obiect fragil dintr-o sticla foarte subtire, gata sa se sparga la un pas mai apasat...si rugandu-ma sa fie pentru ultima oara... iubirea, bat-o vina!

Asculta mai multe audio Muzica