Wednesday, April 28, 2010

Mother Nature


“Dragostea (a se citi „atractia sexuala”) este vicleşugul întrebuinţat de natură pentru a-şi atinge scopul, care nu este, în realitate, decât crearea unei fiinţe noi.
Îndată ce voinţa speciei este satisfăcută, ea dispare şi, plăcerea individului risipindu-se, îl readuce la cruda realitate. De aceea, însuşi Eros este înfăţişat legat la ochi.”
Arthur Schopenhauer

Asculta mai multe audio Muzica

Thursday, April 22, 2010

Dancing with the Muse


"O luptă-i viaţa, deci te luptă

Cu dragoste de ea, cu dor. (..)

Trăiesc acei ce vor să lupte

Iar cei fricoşi se plâng şi mor” - Lupta vieţii de George Coşbuc

Am fost întrebată şi mă întreb şi eu constant: ce înseamnă să trăieşti frumos, ce înseamnă fericirea pentru tine?

Încercând să-mi dau un răspuns la asta, l-am găsit la o veche slăbiciune de-a mea, de pe timpul verilor petrecute la ţară, la bunici: caii. Cum mi-am putut da seama ce înseamnă fericirea pentru mine, uitându-mă la nişte animale, de povară, pentru cei mai mulţi?

E simplu. Mă face fericită să pot să cresc ca un cal pur sânge.De ce? Pentru că aleargă cu ochelari de protecţie, pentru a-şi menţine privirea atentă înainte, fără a se lăsa distraşi. Pentru mi-am dat seama cât de important este să nu te laşi afectat de ceea ce alţii au de spus despre tine, să nu asculţi pe nimeni care te compară cu oricine altcineva(sau, şi mai rău, să faci tu singur asta) şi să-ţi vezi de drumul tău.

Pentru mine fericirea înseamnă a trăi aşa cum îţi place ţie, după regulile tale şi nu cum vor alţii. Înseamnă să nu renunţi la visele tale, să ştii în fiecare dimineaţă că ai pentru ce lupta; să îţi doreşti cu toată puterea acel ceva, să ţii cu dinţii de el în ciuda a ceea ce-ţi zic ceilalţi...asta te face fericit la sfârşitul zilei.

Să nu-i asculţi pe cei care cred că ştiu mai bine cum ar trebui să-ţi trăieşti viaţa, fără a avea ei înşişi rezultate de pe urma căii pe care ţi-o propun sau pe care au urmat-o ei înşişi, din inerţie.

Pentru că fiecare are şi trebuie să-şi găsească propriul drum....şi pentru că, aşa cum a spus şi Richard Branson: nu e păcat cum toţi ne naştem originali dar cumva, mai devreme sau mai târziu, ne transformăm în copii trase la indigo ale câtorva modele dezirabile de cetăţeni?

Mă simt fericită pentru că nu mi-e teamă de moarte; e un fenomen firesc pe care îl întâlneşti peste tot în natură, nu doar la grozava noastră specie umană. Am văzut-o în jurul meu, în forme mai mult sau mai puţin dizgraţioase şi am fost eu însămi aprope de ea; am aflat că, atunci când vine timpul, dacă ştii cum să o primeşti, poate fi ca o dulce toropeală şi un extaz mai mare decât orice altă senzaţie din timpul vieţii.

În schimb mi-e foarte teamă de un lucru: de viaţa trăită în zadar şi de regretul de la sfârşit că ai fi putut să faci atâtea, sau măcar să fi încercat şi n-ai făcut-o.

De ce se întâmplă asta cu cei mai mulţi dintre oameni?

- poate din cauza tendinţei naturale de a ne înfige rădăcinile în anumite situaţii personale, plăcute la un moment dat, şi încăpăţânării de a rămâne acolo, deşi lucrurile nu mai merg, siguranţă a rămas doar o iluzie şi satisfacţia nu mai există.

- din cauza obişnuinţei şi comodităţii;

- din cauza fricii de a lua decizii aşa cum ne taie capul(sau mai bine zis aşa cum ne îndeamnă instinctele) şi a le duce până la capăt în ciuda eforturilor uriaşe, a nervilor întinşi la maximum, a frământărilor draconice, a nesiguranţei şi tensiunii care simţi că te otrăvesc, a ocolişurilor şi amânărilor care fac şi ele parte din călătorie.

Fericirea nu cred că înseamnă a trăi, pur şi simplu, ci mai degrabă a fi în stare să mori pentru ceva, să renunţi oricând şi cu bucurie la viaţă în numele a ceva, în numele unui ideal, al tău, intim şi personal, şi nu al celorlalţi...pentru că cei mai mulţi doar supravieţuiesc, există.

Wells a fost întrebat odată:”Ce părere ai despre civilizaţie?”. Iar el, care tocmai îşi publicase cartea despre istoria lumii, a răspuns:”E o idee bună,dar cineva trebuie să facă ceva ca s-o tanspuna în realitate”.

Ceva ce nu m-a învăţat şcoală, ci am aflat de la un bătrân analfabet, e că măreţia nu stă în lucrul făcut, ci în pasiunea pe care o aduci în facerea acelui lucru.

...şi pentru că tot ce avem mai preţios la bătrâneţe sunt poveştile pe care o să le spunem, ţinându-ne nepoţii pe genunchi, toate întâmplările şi amintirile noastre cu bune şi rele, în care am fost aşa cum am ales să fim.

Aşa că...să ne punem ghetuţele de căţărat şi să pornim uşurel, dar cu avânt.

Asculta mai multe audio Diverse

Saturday, April 3, 2010

Seven Seas


Ori de cate ori încercam sa facem ceva si eşuam, ajungem sa facem altceva...acesta este primul principiu al unui accident creativ.

Eşecul poate fi productiv doar daca nu ne concentram asupra lui ca asupra unui rezultat nedorit; in schimb, putem analiza procesul, componentele acestuia si cum putem sa le schimbam pentru a ajunge la un alt rezultat.

Sa nu ne intrebam "De ce am eşuat?" ci mai degrabă "Ce am reusit sa fac/creez?".


Asculta mai multe audio Muzica

Search This Blog