Wednesday, June 9, 2010

Lupii Indianului


Era un bunic al carui nepot obisnuia sa vina seara, sa i se aseze pe genunchi si sa-i puna tot felul de intrebari asa cum fac copiii. Intr-o zi, cand nepotul isi vizita din nou bunicul, acesta observa pe chipul baiatului multa manie.

Bunicul ii spuse: "Asaza-te si spune-mi ce s-a mai intamplat astazi."

Copilul s-a asezat si si-a sprijinit barbia de genunchiul bunicului sau, iar cand a privit in ochii lui negri si blanzi, furia i s-a transformat in lacrimi. Baiatul ii spuse: "Azi am fost in oras cu tata ca sa vindem blanurile pe care le-a strans in ultimele luni. M-am bucurat sa merg, caci in ultima vreme l-am ajutat sa puna capcanele si pentru asta el mi-a promis ca o sa-mi pot cumpara ceva...ceva ce imi doream eu mult. Eram asa de emotionat! N-am mai fost niciodata acolo. M-am uitat la multe lucruri pe care le vindeau oamenii din oras si pana la urma am gasit un cutit. Era mic dar potrivit pentru mine si tata mi l-a cumparat."

Baiatul isi culca capul pe genunchii bunicului si tacu. Bunicul isi puse mana usor pe capul nepotului sau si-l intreba: " Si ce s-a intamplat?"

Fara sa-si ridice capul, baiatul ii spuse: " Am iesit din pravalie ca sa-l astept pe tata si ca sa vad cum luceste cutitul la soare. Niste baieti care treceau pe acolo m-au vazut, s-au strans in jurul meu si-au inceput sa spuna lucruri urate despre mine. Ziceau ca sunt murdar si prost si ca n-ar trebui sa am un cutit asa de frumos. Cel mai mare dintre baieti m-a impins si am cazut peste unul dintre ceilalti baieti. Am scapat cutitul din mana si unul dintre ei l-a insfacat si-au fugit cu totii razand."

Cand baiatul isi termina povestirea furia ii reaparu pe chip si incepu sa strige:"Ii urasc! Ii urasc!"

Bunicul ai carui ochi vazusera foarte multe, il ridica pe copil ca sa-l poata privi in ochi. "Lasa-ma sa-ti spun o poveste“ zise el.

"Si eu am simtit uneori o ura teribila impotriva celor care mi-au luat fara regret ceea ce era al meu. Dar ura te trage in jos fara sa-l raneasca pe dusman.

E ca si cand ai bea otrava dorind ca inamicul tau sa moara. E ca si cand in mine s-ar afla doi lupi: unul alb si unul negru.

Lupul alb e bun. Traieste in armonie cu tot ce e in jurul lui si nu ataca daca nu e atacat. El lupta doar atunci cand este bine s-o faca si o face asa cum e bine.

Dar lupul cel negru e plin de manie. Orice lucru marunt il face sa-si piarda cumpatul si sa se infurie. Se lupta cu oricine, oricand, fara motiv. Furia si ura lui sunt atat de puternice incat nici nu poate gandi.

Furia lui e fara sens, ea nu poate schimba nimic. Uneori e greu sa traiesc cu acesti doi lupi in mine caci amandoi vor sa-mi domine spiritul."

Baiatul privi cu atentie in ochii bunicului sau intrebandu-l:" Si care dintre cei doi lupi va invinge?"

Bunicul zambi si ii spuse: " Cel pe care il hranesc"

Asculta mai multe audio Muzica

No comments:

Post a Comment

Search This Blog